...just my 2 cents on popular culture

...just my 2 cents on popular culture

duminică, 12 martie 2023

DOOMEEKUS MONTHLY PICKS - IANUARIE 2023 (I)

            Halal moment mi-am găsit și eu să șterg praful de pe blogul ăsta, a trecut peste noi o pandemie și deja un an împlinit dintr-un război la fruntarii care nu pare a se sfârși prea curând.Și ca să ieșim din distopia perpetuă în care trăim de vreo 3 ani de zile ( nu că înainte erau toate roz), zic să ne aplecăm puțin spre muzicile care de cam juma' de secol (depinde pe cine întrebi) și-au împrumutat numele generic din o anumită parte a tabelului periodic al elementelor (care întâmplător poartă și numele unui rus, inventatorul său) și anume Metalele.* Așa că mi-am propus să dau drumul la aceste ”Doomeekus monthly picks” în care mă voi opri la 3-4 albume în fiecare lună, fără pretenții de ierarhizare, fiind vorba pur și simplu de muzicile care mi-au intrat cel mai bine în ureche dintre albumele lansate în luna respectivă.Nu-i musai nici ca aceste alegeri să se regăsească în retrospectivele pe 2023, până la sfîrșitul anului se pot întâmpla multe.Să purcedem:

        

         1. OBITUARY - Dying of Everything (Relapse)


          Când m-am apucat de metale (ce tânăr eram, 15 anișori!), Obituary aveau deja la activ două albume mari și late  ( Slowly … și Cause…..) ce au cristalizat poate cel mai recognoscibil sound al unei trupe de death metal ever .Nici nu apucasem să ascut ceva de pe noul LP (sunt tributar exprimării, poate acum desuete, de album, LP , EP, când în prezent industria muzicală operează cu alte unități de măsură) până mi-a sărit în ochi coperta sus pomenitului album.Ferm convins că e ceva pictură celebră de care nu știam, am făcut ceva săpături și așa am dat de regretatul artist plastic polonez Mariusz Lewandowski  ( nici o legătura cu fotbalistul) și despre care am mai aflat că a mai avut ceva colaborări cu trupe de metal , poate cea mai notabilă fiind ( vizual vorbind) cea cu  Bell Witch pentru albumul Mirror Reaper, care de altfel a și marcat începutul colaborărilor artistului cu trupe din zona metal.Revenind la muzică, e același old school death metal, poate au mai redus motoarele ,  puțin mai mult groove, dar vorbim de același soud marca Obituary, frații Tardy & Co se țin tare și la bătrânețe.



 
 

         2. AHAB – The Coral Tombs (Napalm)


          O să încep tot de la prima impresie , și anume cea vizuală, primul contact  cu un album al oricărei trupe muzicale fiind (cel putin pentru edițiile în format fizic – vinil, cd, casetă) cel vizual. Ascultasem ceva Ahab și înainte de aparitia lui The Boats Of The Glen Carrig, dar nu-mi căzuse cu tronc nici o copertă pînă atunci.Gândul mi-a zburat imediat la Dave Patchett și la lucrările sale pentru coperțile albumelor  Cathedral , mai ales pentru celebrul Forest of Equilibrium.Sau ,de ce nu, având în vedere tematica puțin steampunkish, la Stan-W Decker ,cel ce s-a ocupat de copertile ultimelor albume Pyogenesis.Săpând mai mult, am aflat că de fapt este Sebastian Jerke, artist care și acesta are în portofoliu o grămadă de trupe de metal.Revenind la muzică, trupeții îsi intitulează stilul ca "nautic funeral doom", iar dacă pe albumele trecute găsim referințe către Herman Melville și al său Moby Dick (de la numele trupei pănă la inpirația pentru The Call of the Wretched Sea), E. A. Poe  - Povestea lui Arthur Gordon Pym pentru The Giant , “Narrative of the Most Extraordinary and Distressing Shipwreck of the Whale-Ship Essex” de Owen Chase  ( nu am gasit să fi fost tradus și în românește), respectiv  ‘‘În inima mării’” de Nathaniel Philbrick pentru The Divinity of Oceans și romanul omonim al lui William Hope Hodgson pentru The Boats of The Glen Carrig, în cazul albumului de față avem de-a face cu Jules Verne și al său ”20.000 de leghe sub mări” dând peste dom’ profesor Arronax încă din prima piesă.Tot timpul m-am întrebat de ce nu avem un album Ahab inspirat de HP Lovecraft, ce mediu poate fi mai potrivit pentru mythosul lovecraftian decât imensitatea spatiilor abisale ale oceanului.Răspunsul l-am găsit într-un interviu de acum aproape 10  ani în care trupeții consideră că ar fi ” boring” din moment ce alte atâtea trupe  își iau inspitația  din Lovecraft.

          Poate cel mai bun album al lor, beneficiază și de colaborarea unor nume notorii în zonă Chris Dark (Ultha) și Greg Chandler (Esoteric).

 

 




        3.  KATATONIA - Sky Void of Stars (Napalm)


          Despre Katatonia am mai vorbit pe aici cu ocazia concertului lor de la Artmania din 2016.După colosalul Fall of Hearts  a urmat reusitul  City Burials, am zis reusit dar fără a fi colosal, Katatonia loveste din nou și în acest început de an cu Sky Void of Stars, în acelasi stil melancolic, puțin gothic, mai nou proggy.Nu știu dacă e la nivelul lui Fall … dar sigur e peste City Burials. Încă mai dezbat.

 



 

Inspiratie:

https://www.angrymetalguy.com

https://metalinjection.net

https://www.antiheromagazine.com

https://www.metal-rules.com

 

*( mai am ceva  restanțe la capitolul retrospective pe ultimii 3 ani…)

vineri, 3 aprilie 2020

RETROSPECTIVĂ ȘI TOPURI PERSONALE 2019 -2- LIVE & LIFE




        2.LIVE
Anul trecut, în încheierea cronicilor pe 2018, speram ca pentru 2019 să dau raportul de la Dead Can Dance, Artmania  şi Rockstadt .Parţial aşa a şi fost, la Rockstadt nu am mai ajuns.

       I. Dead Can Dance , Papp Laszlo Sportarena, Budapesta, 26 iunie
Dean Can Dance,  una dintre trupele care au contribuit masiv la coloana sonora a adolescenței mele, fiind, alături de Pink Floyd, o contrapondere la muzicile suparate. Madlene:Pe Sighișoara , la festivalul medieval, pe casetofon portabil cu Aion şi Serpents egg, prin alte cetăți (Deva, Soimos),  ca  fundal citind  Eco (Numele Trandafirului, Pendulul lui Foucault )...
În vremea aceea în care era o aventura sa pui mâna pe o casetă copie la copie de la alte copii cu un album DCD, mi-ar fi părut de-a dreptul SF gândul de a-i vedea live. Tocmai mi se confirmase c-am primit refund de la ceea ce ar fi trebuit să fie concertul Candlemass, când am primit newsletter- ul ce anunța turneul de promovare  după Dyonisus, urmând să ajungă pe 26 iunie 2019 la Budapesta, pe Papp Laszlo Sportarena. N-am mai stat pe gânduri și-am sărit pe net să văd de unde se pot găsi bilete. Mama lui de Google, îmi da prima varianta pe Viagogo. Doar după ce făcusem plata, căutând mai mult despre ce va să zică acest Viagogo, am aflat că e cel mai mare dealer de pe piața secundară de bilete.Deh, eram învățat numai cu my tycket, eventim sau iabilet. Când mi-a venit link-ul de descărcare am văzut că era emis de eventim.hu pe numele unui nene din Polonia. Prețul plătit logic că era mai mare decât face value dar asta e, măcar am bilet la DCD. După premiera cu primul bilet luat de pe viagogo, inevitabil urma și cea cu primul concert în afara României. Drumul l-am făcut cu un prieten cu masina, după câteva ore pe autostradă, te trezești direct în Budapesta iar de la ieșirea de pe autostrada până la PL Arena, care e în buricul târgului, am făcut 20 de minute. Locuri de parcare berechet în preajma sălii, și moca pe deasupra, după 5 pm nu se mai plătește parcarea. La intrare, civilizat, fără cozi și impinsaturi, culoare cu turnicheti, scanezi biletul și ai intrat, fără  control corporal. Și eram peste o mie de spectatori. 
Concertul nu a fost foarte diferit ca setlist față de ce văzusem pe yt de prin alte orașe europene din acest turneu. Sală foarte mișto pentru concerte, cu toate ca la baza e sală de sport (polivalentă cum ar veni), lume pestriță, cupluri trecute de prima tinerețe dar și destui tineri, plin de britanici, polonezi, cehi, nordici chiar, puține tricouri supărate, mă asteptam la mai mult hipsteret, dar în general lumea părea că știe pentru ce a venit. M-a întristat că nu exista un stand de merch, însă la restul, categoria băuturi /potoale preturi relativ ok, plata exclusiv cu card. Cu toate că se cam vede c-a trecut vremea peste     cuplul Perry /Gerrard, calitățile vocale ale celor doi nu se resimt. Brendan pare un moș sfătos  cu voce gravă , iar Lisa, cu toate că fizic nu mai aduce cu ce cunoșteam dinainte, livrează același voce neomeneasca. De abia așteptam să aud live Cantara sau The wind... și nu am fost dezamăgit, ba din contra. Și acum când rememorez mă  ia cu furnicături pe șira spinării. Întrucât a început puțin mai târziu decât era preconizat, inevitabil s-a și terminat mai târziu, fapt pentru care m-am felicitat că nu am ales ca variantă de retur trenul, că era pierdut demult. Setlist:Anywhere Out of the World ,Mesmerism, Labour of Love,  Avatar, In Power We Entrust the Love Advocated,Bylar,Xavier, The Wind That Shakes the Barley, Sanvean,  Indoctrination (A Design for Living), Yulunga (Spirit Dance), The Carnival Is Over, The Host of Seraphim, Amnesia, Autumn Sun, Dance of the Bacchantes, Song to the Siren,  Cantara,  The Promised Womb, Severance.

II.Artmania 2019
Vineri 26 iulie
Anul ăsta am văzut Artmania mai pe fugă, doar în prima zi, mergând cu nişte prieteni, fără cazare şi plănuind să plec chiar în prima noapte.Din păcate, (sau fericire) , nu mai găsisem nici o cursă de autocar liberă în acea noapte şi tot cu trenul de dimineaţă am plecat.Tot aceeaşi prieteni m-au şi găzduit în acea noapte. Luasem din vreme, ca de obicei două abonamente, câte unul pentru mine şi pentru consoartă.După cum era de aşteptat, colega de cameră nu mai putea să vină din cauză de bebe mic, aşa că am vândut celălalt abonament pe olx,(e drept că sub face value), cu prezentare chiar la concert.(Mulţam Rareş!).Iarăşi o prima dată, nu folosisem olx până atunci nici să cumpăr ceva , darmite să vând. 

Despre poporul participant, am remarcat recrudescenta tricourilor Behemoth și Batushka,  pe care o  asemui cu inflaţia de tricouri Cradle şi Dimmu (era să zic pe vremea mea) pe la începutul anilor 2000.Culmea nu am prea văzut Ghost, că şi ăştia sunt pe val.
Jetoane tot de la BT, de data asta negre cu inserturi argintii și inscripția token, fără Artmania ca anul trecut. Valoare tot 7 lei, echivalentul unui draft de Becks. La potoale nu m-am uitat, am văzut clătite,  ceva grill, ribs.Merch tot vechii Niche rec. și Beauty of Pain, plus standul de merch oficial.
Trupe
FJORT
Postpunk cu ceva tușe goth, foarte energic prestat, cu un cântec antifascist.
WARDRUNA
Trupa islandeza de folk devenită cunoscută după serialul Vikings. Pentru mine au fost surpriza serii, o grămadă de instrumente arhaice, bețe, oase,scoici, talangă pe post de instrumente de percuție, instrumente de suflat din   coarne de animale, tulnice, fluiere, un fel de tubă  veche care scoate un sunet grav de-am crezut că m-am nimerit în momentul atacului armiilor  Mordorului în bătălia de la Minas Tirith. Un fel de hurdy gurdy. Câteva trimiteri la DCD.Am apeciat cel mai mult batrânelul poliinstrumentist.
ARCHITECTS
Hardcore britanic  cu ceva tușe prog. Foarte energici,vocalistul a inițiat un cerc de moshpit în fața scenei.Not my cup of tea.
DREAM THEATER
Începutul de la Unthetered Angel m-a prins tot la coada la bere la care mă postasem când începuse pauza de după Architects. Meseriașii au prestat patru piese de pe ultimul (Unthetered..., Fall into The Light, Barstool Warrior și Pale Blue Dot) spre bucuria mea și nu ne-au plictisit cu piese de pe penultimul. Deşi după apariţia lui Metropolis II  nu am mai urmărit atât de aproape trupa, la un moment dat părând chiar că intră în criză de idei, pe ultimele albume ( şi asta nu are nicio legătură cu plecarea Portnoy) parcă se îndreaptă în direcţia bună.Oricum preferatul all time pentru mine rămâne Images &words.De remarcat Mike Mangini de care multă lume considera că nu umple pantofii lui Portnoy și care nu era chiar un nimeni când a aplicat pentru postul de toboșar la DT.Un spectacol dinamic, o mulţime de proiecţii având teme spaţiale sau sf, interpretarea a fost flawless.Mi s-a părut puțin ciudata sonorizarea pe partea de voce, uneori suna metalic, spart. Setlist :Atlas, Untethered Angel, A Nightmare to Remember, Fall Into the Light, Peruvian Skies, Barstool Warrior,In the Presence of Enemies, part I, The Dance od Eternity, Lie, Pale Blue Dot , As I Am ( la bis) .
3. LIFE
CĂRŢI & FILME
La începutul anului mi-am redescoperit idolul adolescenţei , pe Mircea  Eliade, aşa că în marea majoritate m-am apucat  să recitesc cam tot ce aveam în bibliotecă din memorialistica şi diaristica sus-numitului, respectiv lucrări monografice ale altor autori despre el( Culianu, Oisteanu).Am mai întrerupt doar cu Peixoto, ceva Lovecraft  şi două cărti tot memorialistice şi de convorbiri ale lui Doru Ionescu ( printre care una cu regretatul FSU-Florin Silviu Ursulescu, cel care ne-a părăsit în toamna anului trecut, şi căruia îi datorez, alături de  Florian Pittiş şi Lenţi Chiriac, alfabetizarea mea into rock&metal prin intermediul R3-Radio România Tineret, singurul radio de acoperire naţionala şi pe FM care difuza metale la începutul anilor 90).Dar despre asta voi mai reveni.
La capitolul filme, mai puţine anul trecut, din lipsă de timp şi intimidate .De notat serialul Mandalorian, care se desfăşoară în universul Star Wars, poate mai cu miez decât rebuturile lui Jar Jar Abr., alt serial dintr-o franciză sf şi mai veche, Star Trek Picard, despre care o să mai vorbesc şi, cu voia dumneavoastră, Avenue 5, adică revenirea la comedie a lui Hugh Laurie ( revenire cu succes zic eu). Din păcate, ca și anul trecut, majoritatea au fost vizionate pe telefon.
Tot la fel ca anul trecut, în joacă, m-am pus și-am făcut un calcul, raportat  la totalul veniturilor personale , cam cât am alocat la capitolul cultură&enterteinment și mi-a ieșit un 15% dus pe CD-uri, cărți, bilete la concerte, celelalte colecții (cartofilie și numismatică).
SUMMA

2019 s-a dovedit a fi un an foarte bun, atât în plan personal cât și profesional, începând cu naşterea micuţei doomsteriţe. Poate mai puțin timp pentru loisir , iar pentru 2020 nu prea mai îmi fac speranţe de concerte ( şi cum visam la Amon Amarth şi Testament la Artmania), eventual citit, filme şi timp petrecut cu familia.Ştiţi şi voi de ce …..



    

luni, 10 februarie 2020

RETROSPECTIVE ȘI TOPURI PERSONALE 2019 -1



      După o bună perioadă în care am dispărut din peisaj, revin cu tradiţionalele retrospective anuale.

1.MUZICI
De obicei le luam alfabetic, acuma m-am decis să le sortez pe subgenuri metalifere, sunt mai ușor de urmărit. Asta am ascultat și plăcut în 2019, iar pe câteva le am și în format fizic (CD).

DEATH

AMON  AMARTH - Berserker

Cine a cunoscut AA dintotdeauna știe la ce să se aștepte pe acest album.Fără surprize mari, același death metal melodic și energizant, pe teme vikinge.Am ales Crack the sky pentru că mă duce cu gândul la mărețul Pursuit of vikings de pe Fate of Norns, al cărui clip  live la  Music Hall –Koln de prin 2006  m-a făcut să mă atașez iremediabil de Hegg&Co. Vorba unui prieten, simți cum creste barba pe tine văzând așa ceva.Cam de pe când apărea Fate of Norns  mi-am lăsat și eu barbă, dar din alte motive...

 

ENTOMBED AD - Bowels Of Earth
Varianta  ENTOMBED  reanimată de LG Petrov și botezată AD pe motive de divergențe cu fostii cpechipieri, revine cu un nou album de death-n-roll, de data mult mai death decât roll.Să fie Elimination .

INSOMNIUM – Heart Like A Grave
Dacă aș zice că așa ar fi trebuit să sune  și ultimul Inflames, iar mi s-ar da în cap că sunt retrograd și nu înțeleg metalul modern.Așa că nu mai zic nimic. Am ales Valediction.

DOOM

AVATARIUM -The Fire I Long For

Inițial un side project al lui Leif Edling, la cel de-al 4-lea album se poate spune că sunt pe picioarele lor, master Leif mai contribuind doar la compoziotie pe 3 piese din cele 9. Un melaj de Black Sabbath, Deep Purple,  ceva blues peste care vine vocea Jenniei-Ann Smith și ASMR-ul e gata.

CANDLEMASS -The Door  to Doom

Toată lumea se aștepta la un Epicus... partea a II-a, odată cu revenirea lui Johan Längqvist la voce.N-a fost să fie (nici nu avea cum să fie și nici nu trebuia să fie).A ieșit un album solid, care câștigă câte ceva la fiecare reascultare.Cum zicea cineva, vom vedea cum va „îmbătrâni„ albumul, acum e prea devreme de dat sentințe radicale.Ca fapt divers, trupeții s-au ales cu o nominalizare Grammy la categoria Best Metal Performance pentru Astorolus - The Great Octopus. Au rămas cu nominalizarea, câștigătorii fiind Tool.

CRYPT  SERMON -The Ruins of Fading Light

O trupă tânără de epic doom, la început am strâmbat din nas văzând că bântuie prin topurile hipsterești si mă tem să nu pătească ca și Pallbearer.Se respectă întrutotul rețeta subgenului, vocea poate puțin prea ”crispy”.Am ales Key of Solomon.

MONASTERIUM - Church of Bones

La fel, o trupă tânără de epic doom din Polonia, cu un vocal ce aduce cu Fabio Leone.Am ales The Last Templar.

SAINT VITUS - Saint Vitus

Dincolo de ciudățenia  de a scoate în 2019 un  album cu același titlu cu al celui de debut din 1984, mai și revine pe post de vocal  Scott Reagers, solistul inițial.Același lucru ca și la Candlemass, un album solid, iar deși sunt fan Wino, trebuie să recunosc că vocea lui Reagers pică la fix. Trebuie să remarc și că varianta digi a cd-ului e super classy.Și alt bonus, tot albumul e la liber pe canalul de Youtube al celor de la  Season of Mist.


SMOULDER - Times of Obscene Evil and Wild Daring
Din nou o trupă tânără de epic doom, din Canada de data aceasta, trupă la care prestează taman Sarah Kitteringham, cronicarul care are în grijă felia de doom și heavy la Banger TV.Era culmea să nu sune bine, așa că dacă vă e dor de un melanj de  Solitude Aeturnus, Candlemass  și  Reverend  Bizarre, căscați urechea aici.


BLACK
BORKNAGAR True North

Dincolo de titlul, după mine, nu prea bine ales, chiar și fără Vintersorg la voce, Thrue North e un album excelent.Am fost și sunt în continuare fan neconditionat Vintersorg, dar părtile vocale au rămas pe măini bune, Simen ”ICS Vortex”(Arcturus, că de Dimmu nu vreau să aud) - și Nedland (Lazare din Solefald).Orgasmul  auditiv extrem pentru mine a fost când pe Winter Thrice au dat cu vocea toti fostii vocalisti, inclusiv Garm (Kristoffer Rygg –Ulver,Arcturus).Am ales Up North, cu un clip de Costin Chioreanu al nostru.


HEAVY/POWER

ATLANTEAN KODEX -The Course Of Empire

O trupă tânără de epic metal, care după mine a cam dat de pământ anul trecut cu multi din aria asta.Îmi aduce putin cu  While Heaven Wept și Warlord de pe Holy Empire.O altă bilă albă, albumul se poate asculta pe canalul de youtube al celor de la Van Records.Am ales People Of The Moon (Dawn Of Creation).

 

PROG

DEVIN TOWNSEND - Empath

Lăsând la o parte Tool, Opeth sau chiar Dream Theater, alegerea mea pe zona asta pe 2019 a fost Devin.

 

THRASH

SACRED  REICH - Awakening




INDUSTRIAL
LINDEMANN – F&M
La patru ani după  fenomenalul Skills In Pills, cei doi mari deranjați la mansardă,  Till Lindemann ( Rammstein) și Peter Tägtgren (Pain, Hypocrisy) au pus-o  din nou de-un album de zile mari. Nu mai zic nimic, urmăriți doar clipurile disponibile pe canalul oficial, majoritatea în variantă cenzurată. Că deh, tematica bdsm și imaginile șocante nu sunt pentru toată lumea.

 GROOVE/ Rockabilly

VOLBEAT- Rewind Replay Rebound

Când i-am văzut în 2010 la Sonispherere, am zis wtf, ăsta-i elvis metal.Nu auzisem de ei până atunci, dar după acel show au ajuns  o permanență în playlistul meu.Amestecul de metal cu rockabilly și chiar rock-n-roll îmi dă o stare tonifiantă și de multe ori ascult Volbeat pe telefon atunci când am de făcut  munci fizice solicitante. Ultimul album are de a face cu nostagiile după copilărie și adolescență și m-a prins numai bine anul ăsta (detalii în partea a doua a retrospectivei).


joi, 28 februarie 2019

RETROSPECTIVĂ ȘI TOPURI PERSONALE 2018 -2- LIVE & LIFE


Aşa cum preconizam, după venirea pe lume a micuţei doomsteriţe ,criza de timp  s-a cronicizat, însă rămânând dator cu volumul 2 la retrospectivele pe 2018, revin acum cu completarea:

        2.LIVE
       I.Primul eveniment  la care promisesem să ajung a fost Flex Fest –ul de pe ştrandul din Arad pe 29-30 iunie.Organizat de clubul cu acelasi nume, fară trupe de mare angajament, cel mai sonor nume fiind Dordeduh, urmaţi de cei de la Sur Austru ( trupă ce urma să aibă botezul  tocmai cu ocazia asta, trupa fiind formată din fosti membri  Negură Bunget şi Grimegod).

 

Pe zile, programul arăta astfel:
Vineri 29 iunie :Unity of Opposites, Things to Come, Sur Austru, Domination (Pantera Tribute) .
Sambata 30 iunie : Groovernatores, Katara, Dordeduh, Bring Floyd (Pink Floyd Tribute).
N-am reuşit să ajung decât a doua zi, taman la concertul băştinaşilor de la Katara.După cum era prezentată trupa (death melodic), visam la ceva Gothenburg sound, în schimb primind un death metal generic, rifăraie în mid tempo,cam cum sunau în anii 90 trupele româneşti de death-doom, pe felia M.D.B., fără partea de doom (avem parte pe alocuri şi de vioară, curat M.D.B.).
Au urmat dei de la Dordeduh.Trupeţii lui Edmond Karban ( fostul
Hupogrammos din formula iniţială Negură Bunget) au prestat un melanj de ambient-folk-black metal condimentat cu instrumente de suflat şi  ţambal . Un sunet brici, mă şi miram că poate ieşi aşa ceva din sonorizarea nu foarte pretenţioasă a eventului.Prestaţie profi, nu-i văzusem live până acum, ascultasem doar ceva de la ei, fără să insist, not my cup of tea.Ce-am auuzit mă face să nu-i evit dacă mai dau de ei pe la ceva cântări, ba din contra. La Bring Floyd n-am mai stat, se pusese un frig de se stransese rău de tot pe mine tricoul cu Candlemass pe care-l purtam cu fală.
Impresie generală : la prima ediţie, chiar şi moca, n-am totalizat cred că mai mult de maxim 200 de participanti,( cu tot cu cei împrăştiati pe la tarabe).Se pare că asta ar fi media de metalheads umblători pe la concerte în oraşul de pe Mureş.Poate la anu o fi mai bine, poate niscaiva nume mai mari ar aduce mai multă lume, chiar dacă ar trebui să plătescă bilet.

II.A urmat Artmania 2018. 

 
Excursus:Am ajuns joi, după un drum cu microbusul pănă la Deva, apoi cu autocarul spre Sibiu.Ne-am cazat tot unde am stat în ultimii 4 ani, pensiunea Kiev, cam 15 minute de mers pe jos până în Piaţa  Mică.Referitor la localurile preferate din alţi ani, La Turn, se pare că nu-l mai avem pe chef Larand, asa ca nu mai avem capucino de ciuperci ci doar supa cremă de ciuperci, bună și aia.Servirea lasă de dorit, crutoanele vin cu întârziere și numai după ce întrebam noi de ele, simplă pâine prăjită. Localul Galeria de pe Bălcescu. Întârzieri foarte mari (un sfert de oră până primești un meniu, personalul prefera sa stea cu ochii în telefon decât sa vadă ce e pe terasă) Am comentat în barbă  despre lipsa de personal calificat în deservire şi-am plecat mai departe.Pe bune, se pare că ne-au plecat spre ţările cu apă caldă  mai toți chelnerii şi ospătarii de meserie şi-au rămas numai  puştime care probabil  că lucrează doar pe timpul vacanţei sau part time şi nici atunci nu-şi dezlipesc ochii de mobil.Etica muncii nema.


La a doua ediţie de când s-a revenit la intrare pe bilet, adică pe bani, după 2 ani cu experimentul free acces, Artmania de anul acesta adevenit şi mai proggy, cap de afiș fiind Steven Wilson. Să detaliez:

       DAY 1 (Vineri 27.07.2018)
Excursus:Am făcut ca de obicei turul centrului vechi :Biserica  Evanghelica, Casa Binder (cu o expoziţie despre cadourile primite de Ceaușescu în epoca de aur), Brukenthal et. 1 și curtea, La galeria Gothic de la subsol am nimerit taman înainte de vernisajul expozitiei lui Constin Chiorean –The anatomy of darkness. La Union, ca de obicei meniul şi servirea ireproşabile.
Să trecem la ale noastre :
ROME.Cunoșteam câte ceva de pe albumele scoase pe când apartineau de Cold Meat Industry (de la ”Berlin” până la ”Masse Mensch…”).Am dat de ei prin Doru Atomei (cel din spatele Kogaionon zine, DonisArt și Dark Bombastic Evening), de fapt și cel care îi aducea până acum  în România.De o vreme Jerome a dat-o pe neofolk ,lăsând-o mai moale cu fazele marțiale. Marele dezavantaj  al trupei a fost faptul că astfel de muzică mergea mai bine mai pe intuneric, însă și așa, publicul a fost câștigat din prima. Au avut ceva probleme la sunet, probabil un sample defect.
ARCANE ROOTS .Nu mai rețin nimic din cântarea lor, cred că bârcuiam prin standul celor de la Niche în timpul ăsta.
HAKEN. Categoric ei ar fi trebuit să fie capul de afiș al zilei de vineri.Nu-i cunoșteam dinainte, preferatii mei când vine vorba de prog metal din Albion au fost și vor rămâne Threshold.Trupa se afla în turneu de promovare pentru altimul album de studio Affinity .M-au câștigat din prima, mai ales că mi s-a părut că aud și faze care mă duc cu gândul la prog-ul vechi  britanic, recte Genesis. Setlist: Affinity.exe, Initiate,Atlas Stone, In Memoriam, Earthrise, 1985, The Endless Knot, Cockroach King (preferata mea), The Architect ( alături de Einar Solberg de la  Leprous, în civil, adică echipament sport, care a urlat la noi de mama focului).Despre setlist, să nu credeți că am chiar așa o memorie prodigioasă, mă mai ajut și eu cu setlistfm.
        MOGWAI.Altă necunoscută pentru mine, o trupă de  post-rock, din Scoția, cică printre primele promotoare ale subgenului.Mai mult instrumental,repetitivă, pe alocuri, (combinată cu licorile adiacente evenimentului), hipnotică.Setlist: Crossing the Road Material, Friend of the Night, Rano Pano, Don't Believe the Fife, Auto Rock, Old Poisons, Ex-Cowboy, 2 Rights Make 1 Wrong, Every Country's Sun, Remurdered, Mogwai Fear Satan.


DAY 2 (Sâmbătă 28.07.2017)
Excursus:  Brukenthal vol. II, et 2,arta europeana și romaneasca. Am revenit la Gothic , dupa vernisaj. Încheierea la Crama Sibiana.

DISTORTED HARMONY . N-am prins, deși auzisem numai lucruri bune despre ei.
ZEAL&ARDOR.Comboul elvețian combină cu succes muzica gospel și negro spirituals cu black metalul.Faza cu muzica ”neagră” e și la propriu și la figurat.Poate prea ”neagră” pentru mine.Imnurile proslăvind forțele întunecate sunt pe bune, nu doar de show off.Muzical, dacă faci abstracție de texte, sunt chiar interesanți.Setlist:In Ashes, Servants, Come On Down, Blood in the River, Fire of Motion, Waste, We Can't Be Found, Gravedigger's Chant, Row Row, Devil Is Fine, Don't You Dare, Baphomet.
LEPROUS.Nu știu de ce, dar nu m-a dat cu nimic pe spate show-ul Leprous.M-am simțit ”disconected”. Cântarea o fost ok-ish, cu proiectii video, piesele executate corect, dar nu m-au prins cu nimic.De fapt după albumul ”Coal” din 2013 m-au pierdut pe drum. Publicul i-a primit bine, se pare că trupa are destui fani la noi. Setlist:Bonneville, Stuck, The Valley, Foe, The Flood, From the Flame, Illuminate, The Price, Mirage, Slave.
STEVEN WILSON.Recunosc faptul că am relație ”complicată” cu SW și muzica lui. Nu pot explica de ce, nu m-am omorât după Porcupine Tree, și nici după activitatea lui solo.Stiu că editiile  monștrilor sacri ai  progului remixate de el (Emerson, Lake & Palmer, Jethro Tull, Hawkwind, King Crimson, Yes, Steve Hackett, Marillion) sunt unanim aclamate de cunoscătorii în domeniu, chiar și detractorii recunosc are una dintre cele mai bune urechi din lume când e vorba de prog. Poate m-a deranjat că o parte dintre trupele pe care le-a produs la un moment dat, incepeau să sune ca el (Orphaned Land spre exemplu). Poate ma râcîie militantismul de orice fel, nu mai suport chestiile angajate, inclusiv  la artistii preferati iau chestiile astea sub beneficiu de inventar (Roger Waters). N-am putut niciodată suporta Hand. Cannot. Erase. Sunt un mare amator de albume conceptuale, rock opera, etc.Dar pur și simplu albumul ăsta nu l-am putut suporta. La fel și cu Astonishing –ul celor de la Dream Teather. Poate din prea mult show off? Ia vedeți ce buni și geniali suntem noi, ce chestii elaborate știm noi să facem.Poate au reînceput să-mi placă mai mult lucrurile simple?Trecând peste idiosincraziile mele, trebuie să recunosc că omul e un geniu, iar ultimul album To The Bone chiar mi-a plăcut foarte mult.
Culmea, partea în care ziceam de bine despre concert s-a sters din greseală din draft, așa că trebuie să rescriu partea asta.Concertul SW de la Artmania a bătut la fund tot ce-am văzut până atunci la această ediție. O cântare profi, sunet cristal, pe alocuri mi se părea  surround și poate chiar era, proiectii, filmulețe.Tipul are și umor, făcând mișto de puriștii genului, spunând că și muzica pop și disco e ok chiar dacă purtătorii de tricouri  cu Crimson și Yes se vor scandaliza.Impresia generală m-a făcut să-l iert de tot ce aruncasem mai sus despre el și să mă înclin.

Inventarul tricourilor participantilor la fest: Be prog, DBE, Steven Wilson, Steve Hackett,  Pink Floyd, King crimson, Haken, Queensryche, ceva Rush printre care și eu.Pe partea de doom, Pagan Altar, Candlemass, Pentagram.
La partea de food&drink, s-a renunțat la cardurile Festipay și s-a revenit la clasicele deja jetoane.Nu cele vechi, rotunde, galbene sau roșii ce s-au folosit alternativ, începând cu 2009, ci altele de 7 lei, divizibile, diferite pe zile, verde pal în prima zi, portocalii în a doua.
Excursus:duminică - pe trenul de întoarecere,  termin Jucării Stricate a lui krossfire.
Concluzii: o editie destul de ok iar pentru 2018 se anunță una și mai și, dacă menționam mai demult că Artmania devine din ce în ce mai proggy, din 2019 se poate intitula fără probleme Progmania, headlineri fiind Dream Theater și Opeth. Pe când un Threshold sau Fates Warning?

III. CANDLEMASS la Rites of the Black Mass festival, sau cronica unei anulări anunțate. 


 Prin primăvara anului trecut, puțin după ziua mea, belind ochii pe net să văd ce cântări vor mai fi în vara următoare dau peste un anunț despre un festival intitulat Rites of the Black Mass la care ,culmea, urmau să fie headlineri nimeni alții decât mighty Candlemass. În secunda doi, fără să mai stau pe gânduri, intru pe iabilet și plasez comanda pentru un abonament, două bulioane, doar pt Candlemass. Nu mă înteresau restul, fiiind și un fest preponderant de black. Vine biletul, bine merci, și mă pun pe așteptat. Lista trupelor care urmau să participe se măreste, Tiamat cică veneau cu un setlist doar de pe Clouds și Wildhoney, etc.

Vine vara, nici un semn, un anunt ceva despre locul de desfașurare. Silențio stampa. Nefiind abonat facebook, nu aveam de unde să știu de războiul din presa underground cu privire la festival, condus mai ales de buvnits, și nici că organizatorul era taman celebrul Șandor , cel ce dăduse țepe și celor de la Orphaned Land la Cluj.Intram zilnic pe site-ul Candlemass și vedeam că showul era confirmat ,bine merci,  pt. 20.10.2018.
Mai mult,  în septembrie, pe când îi făceam o vizită neoficială lui Erdogan mai prin partea mediteraneană a Anatoliei, aflu cu uimire că Johan Langquist , vocalistul de pe Epicus Doomicus Metallicus s-a reîntors în trupă iar la cântările viitoare, printre care și cea de la București setlistul va consta exclusiv din piese de pe Epicus. De două ori wow.Văzând că au inceput să apară comunicate cu tot felul de trupe care își anunțau retragerea de pe afiș, încep să intru la idei. Cum se apropia 20 octombrie (și un drum de Bucuresti din Arad, plus două zile pierdute pe acolo, cazare etc, plus biletul, nu-mi era indiferent dacă se mai tine sau nu),așa că-mi iau inima în dinți și contactez pe 8 octombrie pe email pe mimeni altul decât mr. Ole Bang , cel care răspunde de bookingul oficial al trupei.Mr. Bang îmi răspunde prompt că ”We will know on Wednesday if the contractual obligations are met by the promoter or not.If the contractual obligations are not met, Candlemass can of course not perform; and we must take it as an indication that the promoter will not run the festival with Candlemass on the bill.”.  Miercuri, pe 10 octombrie, într-adevăr apare pe site-ul oficial al trupei că trupa nu va onora concertul de la București pentru că avansul nu fusese plătit de promoter. În secunda doi am scris la cei de la Iabilet pt anularea biletului și returnarea banilor.A doua zi apare și anuntul oficial al organizatorului cu anularea festivalului și returnarea banilor pe bilete.

Din fericire, Candlemass sunt pe afișul Rockstadt 2019 , care sunt buni platnici, așa că voi putea să-i văd.


3. LIFE

CĂRŢI & FILME
Dacă am început anul citind Bruce Dickinson –What does this button do (ediția originală, am înțeles că a apărut în toamnă și traducerea în românește, la un an dela primul meu unboxing ever), am continuat citind la foc automat tot ce-am găsit de Salinger (Franny și Zoey, Dulgheri ridicați  grinda acoperișului, Nouă povestiri și recitit De veghe…), urmat de Dan C.Mihăilescu – Cărțile care ne-au făcut oameni, Tarantino –Ticăloși fără glorie , Cristian Ghica-Rockescu, Nicu Covaci – cele două volume de amintiri (Phoenix, însă eu și Giudecata înțelepților) și terminand cu Vlad Stoiculescu –Jucării stricate.
La capitolul filme, am continuat cu realfabetizarea into Star Trek, terminând ultimul sezon din ST Original Series (ST-OS) si primul din ST Discovery și The Orville (un fel de serial sf ST like).Pe partea de animatie, Disechanted al lui Matt Groening mi-a plăcut cel mai mult, un fel de Futurama pe invers. Din păcate, ca și anul trecut, majoritatea au fost vizionate pe telefon.
Tot la fel ca anul trecut, în joacă, m-am pus și-am făcut un calcul, raportat  la totalul veniturilor personale , cam cât am alocat la capitolul cultură& enterteinment și mi-a ieșit un 14% dus pe CD-uri, cărți, bilete la concerte, celelalte colecții (cartofilie și numismatică).


SUMMA

2018 s-a dovedit a fi un an bun, atât în plan profesional cât și personal.Poate puțin prea încărcat în a doua parte, însă a trecut cu bine.În 2019 sper să dau raportul de la Artmania 2019, Rockstadt și concertul Dead Can Dance din iunie de la Budapresta.